Decizie istorică pentru clienții cu credite ipotecare. Interdicția pe care au primit-o băncile

„În orice situație, riscul de creditare se împarte între creditor și consumator iar returnarea sau transferarea către creditor a garanției sau a veniturilor obținute din vânzarea garanției este suficientă pentru rambursarea totală a creditului. În cazul în care prețul obținut pentru bun imobil afectează suma datorată de către consumator, creditorii și executorii judecătorești depun toate eforturile în vederea obținerii celui mai bun preț pentru bunul imobil care face obiectul executării silite”, se arată în poiectul de act normativ publicat de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului.

Documentul mai prevede că, în cazul imposibilității consumatorilor de a accepta majorarea dobânzii, creditorul nu are dreptul să denunțe unilateral sau să rezilieze contractul. Creditorul trebuie să facă o propunere, transmisă în scris, de reeșalonare sau de refinanțare a creditului, în raport cu veniturile actuale ale consumatorului.

În orice situație, legiuitorul propune ca rata dobânzii aplicabile anual sumei trase din credit să nu poată fi mai mare de 15%.

„Dobânda penalizatoare se calculează pe bază de procent fix și se aplica la valoarea principalului. Dobânda penalizatoare nu poate depăși cu mai mult de cinci puncte procentuale rata dobânzii aplicate atunci când creditul nu înregistrează restanță”, se arată în proiect.

Documentul mai prevede că, în cazul în care consumatorul sau soțul/soția acestuia se află în una dintre urmatoarele situații: șomaj, reducere drastică a salariului, deces, dobânda penalizatoare nu poate depăși cu mai mult de două puncte procentuale rata dobânzii aplicată atunci când creditul nu înregistrează restanță. Prin reducerea drastică a salariului se întelege o reducere de cel puțin 15% din valoarea acestuia. Dobânda penalizatoare limitată la două puncte va fi percepută până la încetarea evenimentului care a generat reducerea veniturilor, dar nu mai mult de 12 luni. În caz de deces, perioada nu poate fi mai mică de 6 luni.

Dobânzile penalizatoare nu trebuie să depășească cuantumul necesar pentru a compensa creditorul pentru costurile suportate în urma nerambursării.

Se interzice aplicarea dobânzilor penalizatoare la soldul creditului sau la valoarea totală a creditului ori la valoarea totală plătibilă de către consumator.

Cuatumul dobânzilor penalizatoare nu trebuie să depășească soldul creditului.

După declararea scandenței anticipate, se poate percepe doar o dobândă penalizatoare, așa cum este această stabilită la art. 3 alin. (2) din OG 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu completările și modificările ulterioare.

Pe parcursul procedurii de executare silită se interzice perceperea dobânzilor și a dobânzilor penalizatoare.

Potrivit proiectului, creditorii iau toate măsurile pentru a preveni declararea scadenței anticipate, inițierea procedurilor de executarea silită a consumatorilor ori vânzarea debitelor restante către societățile de recuperare creanțe.

Creditorii trebuie să poată face dovadă că au depus toate diligențele în vederea evitării inițierii procedurilor menționate.

Creditorii monitorizează permanet rambursările efectuate de consumatori în scopul prevenirii acumulării restanțelor.

După neachitarea consecutivă a trei rate de către consumatori, creditorii îi contactează, în scris, oferind soluții efciente pentru achitarea debitului.

De asemenea, creditorii oferă consumatorilor cu restanțe cel puțin următoarele soluții: un plan de reeșalonare, posibilitatea refinanțării utilizând una din ofertele curente ale creditorului.

În orice situație, soluțiile oferite vor ține cont de situația consumatorului, nu impun costuri suplimentare pentru consumator, nu determină o reevaluare a bunului adus în garanție, decât la solicitarea expresă a consumatorului, și, de asemenea, nu impun o altă garanție.

Creditorul îl va notifica pe consumator cu cel puțin 30 de zile înainte de declararea scandentă a creditului sau de inițierea procedurii de executare silită, după caz, se menționează în proiect.

Obligațiile descrise anterior se aplică și în cazul procedurilor inițiate de societățile de recuperare creanțe.

Perioada dintre declararea scadenței anticipate și executarea silită este între cel puțin 3 luni și cel mult 6 luni.

Noile reglementări apar în contextul în care aprecierea puternică a francului elvețian în luna ianuarie a generat proteste la adresa băncilor din partea clienților care au contractat împrumuturi în această monedă în anii anteriori și ale căror rate lunare au crescut acum substanțial.

Peste 75.000 de persoane fizice au credite în franci elvețieni, iar 95% din împrumuturi sunt concentrate la șase bănci, dintr-un total de 14 instituții de credit care au acordat finanțări în franci elvețieni. În realitate, numărul debitorilor cu credite în franci elvețieni depășeșete 150.000, având în vedere că mai multe instituții de credit au externalizat o parte din aceste împrumuturi către băncile-mamă.

Problema creditelor în franci elvețieni este mai amplă, întrucât aprecierea francului a făcut ca valoarea împrumuturilor exprimate în euro să fie chiar de 3 -4 ori mai mare decât cea a valorii de piață a garanțiilor imobiliare colateralizate. În aceste condiții, clienții ar fi mult mai avantajați să cedeze imobilele băncilor în contul împrumuturilor și să cumpere alte imobile la prețurile actuale.

Potrivit însă Codului Civil, creditorii sunt îndreptățiți să se îndrepte pentru recuperarea debitului și asupra celorlalte bunuri patrimoniale ale clienților, precum și asupra veniturilor lor prezente și viitoare.

Prin proiectul legislativ propus spre dezbatere ANPC susține că se dorește crearea unui cadru legal complex și cuprinzător în ceea ce privește contractele de credit garantate cu bunuri imobile destinate consumatorilor. Proiectul își propune atât transpunerea în legislația națională a prevederilor Directivei 2014/17/UE privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale, cât și reglementarea unor aspecte specifice pieței și practicilor naționale.